cum compar salariul angajaților cu program parțial cu cei cu program complet

Angajații cu program partial și timp complet se compară pe bază de tarif orar

Remunerația unui angajat cu program partial și a unui angajat cu program complet nu se compară pe baza sumei pe care cineva o primește lunar pe cont, ci pe baza a ceea ce acea persoană câștigă pe oră. Un angajat cu program partial care lucrează trei zile și un angajat cu program complet care lucrează cinci zile pot fi astfel la fel remunerați, chiar dacă salariul lunar diferă considerabil — diferența se află pur și simplu în dimensiunea contractului de muncă, nu în remunerație în sine. Ceea ce contează este salariul orar, și, în afară de aceasta, toate celelalte componente ale remunerației pro rata: un bonus, o majorare sau o alte indemnizație pe care cineva o primește, au greutate în raport cu dimensiunea contractului.

Comparația pe bază de tarif orar funcționează bine doar dacă este mai întâi clar care sunt funcțiile pe care le compari de fapt între ele. Un angajat cu program partial și un angajat cu program complet se află în aceeași comparație doar dacă prestează muncă de valoare egală; modul în care determinați aceasta este descris la cum determinați care funcții sunt echivalente. De asemenea, este important să stabilești în prealabil ce se încadrează sub "remunerație" în comparație — nu doar salariul de bază, ci și componente cum ar fi o mașină de serviciu sau o a treisprezecea lună pot conta, așa cum este descris la ce se calculează ca remunerație.

De ce aceasta decurge din directivă

Articolul 3 din Directiva (UE) 2023/970 definește remunerația în sens larg, incluzând salariul de bază și toate celelalte beneficii, ceea ce formează baza pentru a reduce contractele de muncă de dimensiuni diferite la un numitor comun — salariul orar. Articolul 4 din directivă leagă comparația de muncă de valoare egală, indiferent de dimensiunea contractului, și articolul 9 prevede că raportarea se întocmește pe categorie de angajați, în care dimensiunea contractului de muncă nu este motiv pentru a plasa pe cineva în afara acelei categorii.