Când sunt criteriile de remunerare neutre din perspectiva genului?

Criteriile care se uită doar la muncă în sine sunt neutre din perspectiva genului

Criteriile de remunerare sunt neutre din perspectiva genului atunci când descriu exclusiv conținutul funcției — competențele pe care le solicită, efortul pe care îl necesită, responsabilitatea care o însoțește și condițiile în care se desfășoară munca — și nu fac diferență, direct sau indirect, între bărbați și femei. Un criteriu este direct discriminator atunci când face referire explicit la sex; în practică, acest lucru se întâmplă rar astăzi. Un criteriu este indirect discriminator atunci când pare neutru, dar în practică afectează în principal un singur sex — de exemplu, acordarea unei greutăți mari forței fizice în funcții în care aceasta nu este funcțional necesară, sau ponderarea mai mare a experienței decât a competenței într-un mod care afectează în principal persoanele care se reîntorc după concediu.

În practică, aceasta înseamnă că o clasificare a funcțiilor poate fi numită neutră din perspectiva genului doar atunci când cei patru factori — competențe, efort, responsabilitate, condiții de muncă — sunt ponderați în același mod pentru fiecare funcție, indiferent dacă funcția a fost tradițional îndeplinită de bărbați sau femei. Un criteriu cum ar fi "disponibilitate în week-end" poate fi obiectiv pentru o funcție în care este necesar, dar devine discutabil imediat ce funcționează ca un criteriu de ponderare general, în timp ce are puțin de-a face cu conținutul funcției. Evaluarea acestui aspect nu este o chestiune de intenții bune, ci de sistematica prin care funcțiile sunt comparate între ele.

Temei: articolul 4 al directivei și Legea privind egalității de tratament

Faptul că remunerarea trebuie să se bazeze pe criterii obiective și neutre din perspectiva genului este stipulat în articolul 4, alineatul 4 al directivei (UE) 2023/970, cu competențele, eforturile, responsabilitatea și condițiile de muncă drept cei patru factori numiți. Pentru angajatorii olandezi, prohibiția de discriminare pe baza sexului în remunerare nu este o noutate: Legea privind egalității de tratament interzice deja acest lucru, independent de statutul propunerii de lege care transpune directiva. Directiva adaugă o testare sistematică — clasificarea funcțiilor — dar principiul de bază conform căruia criteriile nu pot discrimina direct sau indirect se aplică deja în esență.