Ce se schimbă anul acesta în clasificarea funcțiilor?
Esența clasificării funcțiilor nu se schimbă anul acesta: munca este încă comparată pe baza abilităților, efortului, responsabilității și condițiilor de muncă, iar aceste patru criterii au fost deja în regulile de la început. Ceea ce se schimbă este că termenul de transpunere a expirat între timp și că statele membre și-au dezvoltat și vor continua să dezvolte implementarea națională anul acesta — ceea ce face ca pentru din ce în mai mulți angajatori să devină concret cum trebuie să fie consemnată și utilizată clasificarea în categorii de muncă echivalentă, în loc să rămână o cerință abstractă care "vine cândva".
Pentru cine este relevant: în special pentru angajatori care clasifică în prezent funcțiile pe baza departamentului, vechimii sau unui titlu generic cum ar fi "angajat servicii interne", fără ca această clasificare să poată fi urmărită înapoi la criterii obiective și neutre din punct de vedere al genului. Atâta timp cât nu a existat o obligație de raportare, asta a rămas fără consecințe directe. Acum că legislația națională capătă formă, clasificarea devine fundația pe care se bazează tot restul — de la banda salarială din anunț la raportarea privind inegalitatea salarială între sexe.
De ce clasificarea funcțiilor devine acum percepută
Clasificarea funcțiilor a făcut parte din textul inițial al regulilor din început, dar a funcționat mult timp ca ceva din fundal: ceva despre care angajatorii știau că trebuie să facă, fără o testare concretă atașată. Asta se schimbă pentru că celelalte componente ale regulilor devin acum active. Dreptul la informații al angajaților cere un răspuns bazat pe o categorie, nu pe o comparație individuală. Obligația de raportare pentru angajatori cu o sută de angajați calculează pe categorie, nu pe titlu de funcție. Fără o clasificare care rezistă, lipsește baza pe care funcționează ambele.
Ce rămâne la fel
Cele patru criterii — abilități, efort, responsabilitate, condiții de muncă — nu au fost ajustate și se așteaptă că nici nu vor fi, pentru că formează esența a ceea ce face "munca echivalentă" obiectiv testabil. De asemenea, principiul că clasificarea trebuie să fie neutră din punct de vedere al genului nu este discutabil. Ceea ce rămâne este deci măsura de evaluare; ceea ce se schimbă este măsura în care angajatorii trebuie cu adevărat să poată arăta această măsură de evaluare.
Ce se schimbă concret anul acesta
Anul acesta devine mai clar în mai multe state membre cum trebuie să fie consemnată clasificarea: nu ca o notă internă care zace undeva, ci ca document care se aliniază cu ceea ce raportarea și dreptul la informații vor cere mai târziu. În practică, asta înseamnă că o clasificare care există doar în capul cuiva, sau care a fost consemnată fără o legătură clară între funcție și criterii, devine mai vulnerabilă pe măsură ce celelalte obligații devin active. Nu este vorba deci despre o nouă regulă care a fost adăugată, ci despre o regulă existentă care devine mai puțin neobligatorie pentru că restul sistemului va funcționa în jurul ei.
În plus, devine mai vizibil că clasificarea nu este independent de obligația de raportare. Angajatorii care acum cresc înspre o sută de angajați, realizează că o clasificare care este abia realizată la prima raportare lasă puțin timp pentru strângerea dovezilor. Cine are clasificarea în ordine mai devreme, nu trebuie să reconstruiască acea documentație sub presiunea timpului.
Pentru cine devine relevant anul acesta
Aceasta afectează în primul rând angajatorii care cresc spre pragul de raportare și care nu dispun încă de o clasificare care merge dincolo de un organigramă. Afectează, de asemenea, managerii de resurse umane care au deja clasificări, dar nu pot demonstra pe ce criterii se bazează acestea — ceva care devine vizibil doar atunci când un angajat depune o cerere de informații sau o categorie din raport trebuie să fie susținută. Și afectează întreprinderile care sunt active în mai multe țări ale UE, deoarece implementarea națională a clasificării poate diferi de la o țară la alta, chiar dacă cele patru criterii subiacente sunt identice.
Ceea ce înseamnă acest lucru pentru o organizație specifică depinde de sector, de numărul de funcții și de țara în care se lucrează — aceasta nu este o întrebare care poate fi răspunsă în sens general. În banca de cunoștințe este detaliat pe fiecare subiect ce înseamnă criteriile și unde se regăsesc în textul oficial, și cu câteva întrebări scurte obțineți o indicație unde se află organizația dumneavoastră în acest moment. Cine dorește să știe de unde provine această indicație o citește pe pagina care explică sursa informațiilor. Pentru implementarea efectivă a unei clasificări care poate susține raportarea și dreptul la informații, se găsește pe pagina cu tarifele modulului de clasificare ce înseamnă aceasta.
Cine dorește să știe dacă clasificarea funcțiilor în acest an solicită deja ceva din organizația proprie, începe cu scanarea rapidă gratuită sau răsfoiește banca de cunoștințe — ambele fără cont și fără obligație.