Nu, nu în totalitate. Directiva europeană privind transparența remunerării stabilește o bază comună care se aplică în toate statele membre, dar este o directivă și nu un regulament. Aceasta înseamnă că fiecare țară trebuie să transpună regulile în propria legislație națională și are spațiu pentru propriile alegeri. Nucleul este același peste tot, implementarea nu.
Pentru un angajator cu personal sau anunțuri de angajare într-o singură țară din UE, această diferență este mai ales teoretică. Pentru un angajator cu sedii în mai multe state membre, aceasta este concretă: banda salarială într-un anunț de angajare, interdicția de a cere salariul actual și dreptul de informare al angajaților se aplică peste tot, dar pragurile precise, sancțiunile și autoritatea de supraveghere pot varia de la o țară la alta.
O directivă nu este un regulament
Un regulament european se aplică direct în fiecare stat membru, fără intervenția legislatorului național. O directivă funcționează diferit: aceasta stabilește un obiectiv și o bază minimă și lasă fiecărui stat membru să decidă cum se realizează acel obiectiv. Atât timp cât legea națională nu scade sub minimul european, o țară poate fi mai strictă. Unele state membre aleg aceasta, altele se apropie cât mai mult de textul european. Termenul de transpunere a trecut deja, dar nu fiecare țară a adoptat aceeași viteză sau aceeași interpretare.
Aceasta face directiva oarecum diferită de, de exemplu, legislația privind confidențialitatea, unde un singur regulament se aplică direct în întreaga Uniune. La transparența remunerării, prin urmare, citiți nu numai textul european, ci și legea națională a fiecărei țări în care sunteți angajator. căutați baza de cunoștințe pe subiect oferă o imagine de ansamblu, detaliată în funcție de ceea ce se stabilește la nivel european și ceea ce este completat de fiecare țară.
Ce rămâne identic în fiecare țară din UE
Obligațiile de bază prescrise de directivă se aplică fără excepție peste tot. Un anunț de angajare trebuie să conțină o bandă salarială, unui candidat nu i se poate cere ce câștigă în prezent, evaluarea funcțiilor trebuie să se bazeze pe criterii neutre din punct de vedere al genului, iar angajații au un drept de informare cu privire la remunerație în cadrul categoriei lor. De asemenea, ideea unei obligații de raportare de la o anumită dimensiune a întreprinderii și a unui semnal în cazul unei diferențe de remunerație de o anumită mărime apare în fiecare țară. Acestea sunt elementele cu privire la care puteți presupune fără investigații suplimentare că se aplică, indiferent de ce stat membru în care sunteți activ.
Unde țările pot cu adevărat să se abată
Diferențele se află mai ales în numere și execuție. Pragul exact pentru obligația de raportare poate fi mai mic de la o țară la alta decât punctul de plecare european. Sancțiunile pentru nerespectarea regulilor și ce autoritate supraveghează aceasta, sunt determinate la nivel național și variază. De asemenea, procedura exactă pentru o solicitare de informații, cum ar fi modul în care un angajator trebuie să răspundă, poate fi completată ușor diferit de la o țară la alta, chiar dacă nucleul dreptului este stabilit. În plus, momentul în care legea națională a intrat efectiv în vigoare poate varia de la o țară la alta, ceea ce înseamnă că o obligație se aplică de mai mult timp într-o țară decât în alta.
Ce înseamnă aceasta pentru angajatorii cu mai multe sedii
Dacă sunteți angajator doar în Olanda, legea olandeză de transpunere este singurul vostru punct de referință. Dacă aveți personal sau anunțuri de angajare în mai multe țări din UE, atunci o politică de remunerație centrală identică peste tot nu este de la sine înțeles suficientă: baza poate fi aceeași, detaliile nu. Aceasta se aplică în special pragului de raportare, autorității de supraveghere și sancțiunilor.
Din acest motiv, diferențele specifice fiecărei țări sunt exact partea în care structurarea adaugă valoare: nu prin a judeca ce diferență este justificată, ci prin a clarifica care obligație se aplică în care țară și la care moment. În abonamentul payria.eu, aceste blocuri specifice fiecărei țări sunt incluse alături de clasificarea funcțiilor și modulul de raportare; prin vizualizarea structurii abonamentului puteți vedea ce conține. Cum sunt compilate aceste informații și pe ce se bazează, este explicat în metodologia din spatele bazei de cunoștințe.
Doriți mai întâi să aflați dacă organizația dvs. cade sub obligația de raportare și în care țară se aplică aceasta? obținerea unei indicații în câteva întrebări este gratuit și fără angajament, și arată care obligații sunt relevante pentru situația dvs. înainte de a analiza detaliile specifice fiecărei țări.